Întreaga crestinătate îl sărbătoreşte, astăzi, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, numit în calendarul ortodox "purtătorul de biruinţă". S-a născut în Capadocia, către sfârşitul secolului al-IV-lea, fiu al unor parinţi creştini care l-au deprins din tinereţe în dreaptă credinţă. Ramas fără tată de la o vârstă fragedă, se muta împreuna cu mama sa în Palestina, unde parinţii săi aveau o moştenire. În timpul împaratului roman Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană, unde a devenit în scurtă vreme renumit pentru forţa, priceperea şi vitejia lui în luptă, încât a fost ridicat la rang de ofiţer în garda imperiala. În anul 303, Diocleţian a aprins prigoană împotriva creştinilor. Din anul 303 şi până la 313 (anul decretului de la Milan, prin care împăratul Constantin cel Mare a dat pace creştinilor), Biserica Creştină a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi o sângeroasă probă: creştinii au fost siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi Hristos. Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi, crime, toate sub lozinca imperială “numele creştinilor să fie şters”.
Cunoscând decretul de prigonire împotriva creştinilor, îndată Gheorghe s-a înfăţişat singur înaintea împăratului Diocletian şi, înaintea întregii curţi imperiale, a mărturisit deschis că este creştin şi că înţelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi îndemnat de Galeriu, Diocleţian a dat poruncă să fie dus în temniţă şi pus la chinuri, ca să se lepede de credinţă. Şi a fost trecut prin toate vămile muceniciei, loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapa cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou. Sfântul Gheorghe dovedeşte însă o credinţa puternică, în toiul chinurilor mărturisindu-şi dragostea faţă de Dumnezeu, încât mulţi dintre cei ce-l priveau credeau că numai o putere supranaturală îl ţine în viaţă. Dintre toţi Sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faima de care s-a bucurat şi se bucură Sfântul Gheorghe în lumea creştină. Numeroase biserici şi oraşe din întreaga lume îi poartă numele şi chiar naţiuni şi l-au luat drept ocrotitor. Numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit astăzi, este foarte răspândit în lumea creştină, iar originea lui e grecească: “Georgios”, de la “georgos, “ţăran”, “lucrător al pământului”.
La noi, formele tradiţionale Gheorghe (cu diminutive ca Gheorghiţă, Ghiţă etc.) şi Ghe(o)rghina (cu diminutive ca Gheorghiţa, Gherghinica etc) sunt tot mai concurate de formele neologice latinizante George, Georgeta, Georgiana (cu diminutive ca Georgel, Gică, Gigi, Gigica, Geta, Getuţa etc.). Are forme, derivate şi diminutive foarte numeroase, din care le-am reţinut aici doar pe cele mai des uzitate. În orice caz , doresc ca prin acest articol să le urez tuturor celor cu numele Gheorghe şi derivate din acest nume , multă sănătate şi LA MULŢI ANI !!!