Infidelitatea este un simptom care marcheaza un moment de criza al cuplului si care, indiferent de unde am privi, ar putea sa nasca noi intrebari privind viitorul cuplului.
S-a tot vorbit de a insela, de cat de dureros poate fi si care sunt consecintele acestuia. Sunt putini oameni in ziua de azi care sa nu-si fi inselat macar o data partenerul/a. Dar pana la urma de unde incepe inselatul?
De la un gand, de la un act, o actiune sau pur si simplu un sentiment de confuzie si de dorinta? Inseli atunci cand te saruti cu altcineva decat partenerul tau oficial, inseli atunci cand faci sex cu altcineva, inseli cand iubesti pe altcineva. Dar un gand poate fi o dovada de infidelitate?
Poate un gand sa insemne ca nu-ti mai doresti partenerul? Poate fi un semn ca lucrurile intre voi nu mai merg la fel de bine si ca, undeva acolo, s-a produs o ruptura? Poti fi acuzat de infidelitate doar pentru ca te gandesti la altcineva?
Cred ca depinde de cum gandesti si mai ales din ce se naste acel gand: dintr-o fantezie, o dorinta nerealizata, un orgoliu nemagulit sau o iubire neterminata. Cred ca infidelitatea se descrie prin drumul parcurs de la nasterea acestui gand pana la materializarea lui.
Probabil ca daca ramane doar in mintea si visurile tale, inseamna ca este doar o insatisfactie a ta pe care nu ai cum sa ti-o satisfaci in viata reala, si preferi sa o consumi in cea a viselor. Insa, daca ajungi sa materializezi acel gand, din diverse motive, probabil ca atunci poti spune ca inseli.
Insa, de cele mai multe ori se intampla ca materializarea acestui gand sa se produca tocmai cu ajutorul partenerului oficial. Se intampla ca acesta, fara sa-si dea seama, sa te impinga spre acel altcineva ca mai apoi, cand este deja prea tarziu, sa regrete.
Stiu ca, cel mai bine, atunci cand esti impinsa din motive externe sa faci gesturi ascunse, sa dai dovada de curaj, maturitate si sa o faci pe fata, fara niciun mister si fara niciun dubiu. Pur si simplu inchei relatia oficiala si incepi demersurile pentru materializarea gandului.
Insa, de multe ori, din lipsa de curaj, confuzie, frica de consecintele actelor tale esti tentata sa alegi varianta ascunsa macar pana iti dai seama ce vrei.
Multi facem asa, desi putini o recunoastem. Ne aruncam cu capul in fata fara sa gandim, regretam mai tarziu...sau nu, ne mustra constiinta sau din contra suntem mandri ca am luat hotararea cea mai buna.
Personal, sunt de parere ca ar trebui sa lasam gandurile sa fie ganduri si in momentul in care nu mai putem sa le tinem in frau sa purtam o conversatie civilizata cu iubitul oficial si sa incheiem un capitol din viata noastra, pentru a incepe un altul matur si deschis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu