Oamenii sunt fiinţe sociale sau altfel spus „fiinţa socială din om”. Durkheim considera societatea ca producătoare a regulii sociale, ca fundament al moralei... Venim pe lume ca rezultat al acţiunii altor oameni. Supravieţuirea noastră depinde de alţii. Indiferent dacă ne place sau nu acest lucru nu există nici un moment în viaţa noastră în care să nu ne bucurăm de rodul activităţii altora. Din această cauză nu este deloc surprinzător că cea mai mare parte a fericirii noastre depinde de relaţia pe care o avem cu ceilalţi. Omul social nu poate fi decât omul moral, în timp ce omul mediu este omul banal, comun, cel supus greşelilor şi defectelor. Conştiinţa comună începe să-şi piardă din importanţă şi astfel apare conştiinţa individuală, prin care oamenii se deosebesc între ei. Aceasta din urmă generează o solidaritate organică, răspândită în cadrul societăţilor moderne. În mod cert nu există societăţi care să funcţioneze doar pe baza unui singur tip de solidaritate(mecanică sau organică)însă ele tind spre unul din acestea. Durkheim explică dualitatea fiinţei umane în felul urmator: în fiecare din noi există doua conştiinţe - una conţinând stări personale, reprezentând personalitatea individuală şi alta conţinând stări comune tuturor indivizilor, simbolizând societatea.În concepţia lui J.Piaget, individul şi mediul sunt într-o continuă interacţiune. Procesul de socializare nu este uniform pentru toţi indivizii, întrucât intervin diferenţe în capacităţile cognitive ale fiecăruia în parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu